Drept vamal - Ciobanu

Extras din document

CAPITOLUL I CONCEPTUL POLITICII COMERCIALE Politica comerciala este o parte componenta a politicii economice a unei tari, care vizează sfera relaţiilor economice externe ale acesteia si include totalitatea reglementarilor adoptate de câtre stat (cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc.) in scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe si a protejării economiei naţionale de concurenta străina. Având in vedere faptul ca relaţiile comerciale externe au fost si continua sa fie un factor important al creşterii economice, principalul obiectiv pe termen lung al politicii comerciale a oricărui stat este stimularea dezvoltării economice naţionale, la adăpost de concurenta străina. De aici rezulta ca politica comerciala indeplineste 2 funcţii :  de promovare a relaţiilor economice internaţionale;  de protejare a economiei naţionale de concurenta străina si in principal a statelor dezvoltate prin reglementare si controlul importurilor, stimularea exporturilor, realizarea echilibrului in balanţa de plaţi externe si sporirea rezervelor valutare ale statului si ale agenţilor economici. Din obiectivele pe termen lung deriva o multitudine de obiective pe termen scurt si mediu, pe care statele le pot urmări cu ajutorul instrumentelor si masurilor de politica comerciala cum sunt: • perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe; • anumite modificări in orientarea geografica a schimburilor comerciale; • imbunatatirea raportului de schimburi prin sporirea puterii de cumpărare a exporturilor. In general in domeniul politicii comerciale se acţionează cu ajutorul a trei categorii principale de instrumente şi măsuri: 1. de natură tarifară 2. de natură netarifară 3. de natură promoţională şi de stimulare. În general primele 2 categorii de instrumente vizează cu precădere importul, iar cea de a doua categorie vizează export