TEMA12. OBLIGAŢII NĂSCUTE DIN DELICTE - Ciobanu Natalia

Extras din document

TEMA12. OBLIGAŢII NĂSCUTE DIN DELICTE 1. Noţiunea şi categoriile delictelor. 2. Delicte private vechi. 3. Delicte private noi. 4. Delicte private secundare. 5. Noţiunea şi categoriile obligaţiilor quasidelictuale 1. Noţiunea şi categoriile delictelor. În dreptul roman, materia delictelor a cunoscut o evoluţie extrem de complexă, în cadrul căreia s-au format numeroase categorii de instituţii juridice. Astfel, s-a conturat noţiunea delic-tului, s-au fixat sensurile sale precum şi regimul juridic propriu fiecărui delict. Deşi romanii nu au avut o definiţie a delictelor, dispoziţiile normative şi comentariile jurisconsulţilor în materie arată că ei au avut reprezentarea clară a acestei noţiuni, legând de ea consecinţe bine precizate. Delictul (delictum) este o faptă dăunătoare sancţionată de dreptul civil sau pretorian, care încălca fie interesele generale ale societăţii sclavagiste, fie pe cele individuale (privatum). Delictele publice, judecate de instanţe speciale, erau pedepsite mai grav (exil, moarte etc.), pe cînd cele private erau sancţionate de instanţele de drept comun, fiind sancţionate în principiu cu amenzi (poenae). În epoca veche, delictele erau clasificate în două categorii: publice şi private. Încă din cele mai vechi timpuri, delictele sunt sancţionate de către stat sub diferite forme, dar ele nu au apărut ca izvoare de obligaţii, ci ca fapte ilicite care atrăgeau anumite pedepse. Delic¬tele private nu se înscriau în sfera obligaţională şi aveau identitate proprie fiind judecate după procedura civilă şi sancţionate cu amendă către victimă (despăgubiri), faţă de cele publice care erajudecate după procedura penală de către instanţe speciale şi erau pedepsite cu moartea, exilul sau amenda.