Izvoarele obligatiilor. Contractele - Ciobanu Natalia

Extras din document

TEMA: IZVOARELE OBLIGAȚIILOR 1. Izvoarele obligaţiilor. Contractul și elementele contractului. 2. Contractele formale. 3. Contractele reale. 4. Contractele consensuale. 5. Contractele nenumite. 1. Izvoarele obligaţiilor. Contractul și elementele contractului. Noţiunea de obligaţie s-a format încă din epoca foarte veche a dreptului roman, iar originea ei se confundă cu însăşi originea con¬tractului - cel mai vechi izvor de obligaţii. În secolul al II-lea e.n., delictul apare de asemenea ca izvor de obligaţii. Ulterior, în cate¬goria de izvoare ale obligaţiilor au mai apărut quasidelictele, quasicontractele şi alte izvoare (rudenia, vecinătatea sau detenţiunea). Contractul și elementele contractelor În vechiul drept roman contractul impunea pe lângă acordul de voinţă, anumite formalităţi (gesturi rituale, cuvinte solemne). În secolul al II-lea, termenul de contractus desemna toate convenţiile producătoare de efecte juridice: solemne şi nesolemne (pacte). Contractul constituie actul juridic care are la bază acordul părţilor cu privire la naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic obligaţional. Elementele contractelor sunt de două feluri: 1. elemente esenţiale; 2. elemente accidentale. 1. Elementele esenţiale Sunt acele elemente care dau identitate contractului, sunt acele elemente fără de care un contract nu poate lua naştere. Elementele esenţiale ale contractului sunt în număr de trei: a) obiectul; b) consimţămnântul; c) capacitatea. I.Obiectul Obiectul contractului este susceptibil de două sensuri: • într-un prim sens (în sens strict), obiectul contractului se confundă cu efectele contractului, se confundă cu raportul juridic obligaţional, pentru că rolul contractului este acela de a da naştere unei obligaţii. Cu această ocazie precizăm că în dreptul roman (ceea ce este pozitiv) contractul este numai generator de obligaţii. Iar dacă din cont