 Tema 6. Gestiunea mijloacelor fixe - Cebotari Tatiana

Extras din document

 Tema 6. Gestiunea mijloacelor fixe 6.1. Caracteristica mijloacelor fixe. 6.2. Politica de calcul a uzurii mijloacelor fixe. 6.3. Indicatorii ce caracterizează eficienţa utilizării mijloacelor fixe. 6.4. Sursele de finanţare a mijloacelor fixe. 6.1. Caracteristica mijloacelor fixe Funcţia de bază a întreprinderii în cadrul economiei de piaţă este producerea de bunuri şi servicii destinate vânzării pentru a satisface nevoile consumatorilor sub aspect cantitativ, calitativ şi ca nivel de preţ. În procesul de fabricare a bunurilor şi serviciilor întreprinderea are nevoie de factori de producţie: - mijloace fixe, concretizate în maşini, utilaje, instalaţii, terenuri; - active curente: materii prime şi materiale, energie, combustibil etc.; - factorul muncă. Mijloace fixe - acea parte a aparatului de producţie care se consumă şi transmite valoarea sa asupra produselor şi serviciilor nu deodată, ci treptat în decursul mai multor cicluri operaţionale, îşi păstrează forma fizică şi au o durată îndelungată de funcţionare. În prezent mijloacele fixe sunt considerate acele utilaje ce au o durată de serviciu de peste 1 an şi o valoare de inventar mai mare de 6 000 de lei. Din punct de vedere material mijloacele fixe reprezintă: maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport, clădiri şi formează baza tehnică a întreprinderii. Activele fixe se consumă şi-şi transmit valoarea asupra produselor şi serviciilor treptat în perioada mai multor cicluri operaţionale, păstrându-şi forma fizică şi o durată îndelungată de funcţionare. Înlocuirea activelor fixe, menţinerea lor în stare de funcţionare şi expansiunea lor reclamă acumularea sistematică de resurse ce capătă forma fondului de amortizare. Necesarul de active fixe depinde de volumul activităţii, iar mărimea activelor fixe influenţează rentabilitatea generală a întreprinderii, deoarece activele fixe sunt purtătoare de cheltuieli de amortizare, de întreţinere, de chirie etc. Uzura mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor fixe pe perioade de gestiune în decursul duratei de funcţionare utilă. Din momentul în care s-au produs şi mai ales în procesul de folosire mijloacele fixe se uzează: fizic şi moral.