Gestiunea stocurilor - Bulat

Extras din document

Cea mai importantă parte a gestiunii financiare a firmei este gestiunea ciclului de exploatare Definiţie: prin gestiunea ciclului de exploatare se înţelege alocarea optimă a capitalului pe cele două direcţii specifice activităţii de exploatare: stocuri şi creanţe, în condiţiile minimizării riscului specific Există trei raţiuni importante pentru rolul esenţial al gestiunii ciclului de exploatare în gestiunea financiară a firmei:  ponderea ridicată a activelor şi pasivelor alocate activităţii de exploatare  gradul ridicat de repetabilitate a operaţiunilor specifice activităţii de exploatare  rolul determinant al datoriilor pe termen scurt în gestiunea financiară a firmei În mod concret, gestiunea ciclului de exploatare urmăreşte:  rentabilitatea (realizarea activităţii de exploatare cu minimum de active circulante)  minimizarea riscului (procurarea pasivelor circulante necesare finanţării activelor circulante, cu minimum de costuri) Gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două acţiuni distincte:  determinarea necesarului de active circulante (stocuri, creanţe şi lichidităţi)  determinarea modalităţii de finanţare a activelor circulante (FR, De, Crt, etc.) Firma poate folosi trei politici distincte pentru gestionarea ciclului de exploatare: o politică agresivă: realizarea unei cifre maxime de afaceri cu stocuri minime, ceea ce maximizează rentabilitatea o accentul este pus pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare, credite bancare), care au costurile cele mai mici de procurare, dar care generează o anumită nesiguranţă în aprovizionare o politică defensivă: realizarea unei cifre de afaceri date cu stocuri şi creanţe care să minimizeze riscul o accentul este pus pe finanţarea activelor circulante din surse permanente (fondul de rulment) cu costuri mari dar cu o anumită siguranţă în funcţionare o politică echilibrată: armonizarea contradicţiei dintre rentabilitate şi risc o sincronizare între siguranţa aprovizionării şi costurile acesteia ...