Teme la limba romana contemporana - Bulat Petru

Extras din document

I. PREZENTAREA CURSULUI Limba română, prin caracteristicile sale legate de origine, structură, sistem, variante funcţionale, raporturi cu alte limbi etc. (manifestate sincronic şi diacronic) aparţine, ca studiu, unei ştiinţe complexe prin obiective şi metode de cercetare, lingvistica. Varietatea unor astfel de obiective se recunoaşte şi în disciplinele lingvistice cuprinse în studiul universitar cu profil filologic (limba română contemporană, istoria limbii române, limba română literară, dialectologia, stilistica funcţională ş.a.). În virtutea unei logici ştiinţifico-didactice, primele cunoştinţe privitoare la limba română contemporană se leagă de o descriere sincronică a sistemului fonetico-fonologic specific acestei faze din istoria limbii române, dar înţelegerea şi, implicit, însuşirea unor astfel de cunoştinţe, precum şi a tuturor celorlalte din aria lingvisticii, presupun existenţa unei baze alcătuite din noţiuni generale, în care, alături de cele proprii lingvisticii generale, se recunosc concepte eterogene, aparţinând unor ştiinţe tangente (semiotică, logică, psihologie, sociologie, istorie, pragmatică, filozofie, fiziologie umană ş.a.). Însuşirea cunoştinţelor despre sistemul fonetico-fonologic şi cel lexical constituie o condiţie sine qua non pentru înţelegerea şi interpretarea din perspectivă funcţională, a oricăror fapte de limbă prin care se reprezintă limba română contemporană.