Tema: 1 Fundamentele teoretice ale modelului european 1.1 Globalizarea o nouă viziune asupra lumii 1.2 Tipologia modelelor regionale de economie 1.3 Corelaţia dintre principalele modele 1.4 Esenţa modelului economic european 1.5 Modelul instituţional european 1.1Globalizarea o nouă viziune asupra lumii Globalizarea, ca formulă de ordonare a lumii şi a accesului la gestionarea puterilor economice, ecologie, politice, culturale, militare etc., este percepută în mod direct mai ales sub aspectul ei regional. Desigur că, globarizarea este înărcată cu sensuri care nu-i apartin. Cea mai frecventă abordare inadecvată privind esenţa globalizării ţine de modelul american. Rădăcinele teoretice ale acestei unilateralizări a viziunii asupra lumii şi ale falsificării esenţei globalizării se găsesc în diferite obţiuni indeologice de administrare a puterilor , cu deosebire de tip imperalist, de la imperiile hard, începînd cu cel întemieiat de Roma şi ajungînd la cel britanic, pînă la cel soft pus în operă astăzi de SUA. Modul de constituire a ordinii de-a lungul istoriei a funcţionat pe principiul adversităţii, care a generat tendinţă a o parte a lumii să încerce să controleze o altă parte, cît mai multe părţi, chiar întregul. Totuşi realitatea lumii de azi se structurează în alt fel. Ceva din ce în ce mai vizibil sau mai conştient acţionează în afara regulii naţionale, apar forţe care sunt supranaţionale şi suprastatale, problemele cu care se confruntă omenirea sunt trans- naţionale şi transtatale. Regiuni întregi, delimitate sau nu, de continente, se coagulează după principii care lasă tot mai mult spaţiu de manevră deciziilor luate după o logiă supranaţională şi suprastatală, se înfiinţează înstituţii cu competenţe pentru formule de coagulare, a mai multor state, în baza unor viziuni de natură integrativă. La rîndul lor, acestea fac perceptibilă tendinţa de a acţiona după reguli comune, de a modifica radical sistemul ordinii politice şi economice a lumii. Menirea de abordare a problemelor este diferită pentru că diferite sunt înseşi problemele, în sensul că au alte variabile constitutive, exprimă alte traiectorii şi alte principii de combinare a acestora. Lumea este o altă scenă pe care joacă actori şi alt sistem de exprimare. Este lumea competiţiei, care îşi ordonează structurile după principiul competenţei prin care se redispută permanent performanţa în gestionarea puterilor. Este o lume, care ca întreg, înseamnă mai mult deît suma părţilor în timp ce părţile au tendinţa de a imita întregul. Acesta este lumea globală. Ce se prefigurează prin procesul complex pe care-l numim globalizare. Reeşind din definiţiile date de diferiţi autori, specialişti, să specificăm ce nu este globalizare şi ce este globalizare.
Comentariul tau va fi primul
Curs: Tema: 1 Fundamentele teoretice ale modelului european Profesor: Bujor Tatiana