Cultura comunicarii - Borcoman

Extras din document

■ Obiective: Studenţii trebuie să fie capabili: O1. Să înţeleagă şi să poată folosi ca concepte noţiunile de „cultură”, „cultură a comunicării”, „comunicare”, „limbaj”; O2. Să aplice adecvat normele de limbă în comunicarea verbală; O3. Să identifice şi să folosească corespunzător situaţiilor de comunicare limbajele comunicării verbale; O4. Să cunoască normele de ordin ortoepic (accentul, dicţia), morfologic, sintactic, stilistic şi să le aplice în comunicarea orală; O5. Să demonstreze rolul şi importanţa terminologiei în constituirea şi statornicirea limbajelor de specialitate; O6. Să definească şi să utilizeze adecvat termenii de specialitate. Noţiuni cheie: cultură, cultură a comunicării, limbaj, limbaj literar, limbaj colocvial (familiar, popular, oral), limbaj ştiinţific, limbaj specializat, limbaj economic; greşeli de ordin ortoepic, morfologic, stilistic; redunanţă, calcuri lingvistice, pleonasm, tautologie, cacofonie, echivoc, „contradictio in adiecto” (contradicţie de sens), clişee lingvistice (construcţii fixe); definiţie, definitul, definitorul. 2.1. Noţiuni generale de cultură şi cultură a comunicării Cuvântul cultură vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" şi se referă, în general, la activitatea umană. Termenul de cultură a fost preluat, de mai toate limbile moderne, din limba latină, unde cuvântul cultură avea atât înţelesul de cultivare a pământului, cât şi pe cel de cultivare a spiritului. Se avea în vedere ideea de transformare a naturii exterioare a omului şi a facultăţilor lui naturale, pe care educaţia le poate transforma din potenţialităţi în realităţi. Cuvântul trece