Comert - Bivol Irina

Extras din document

Procesul de muncă este acea latură a procesului de producţie care reprezintă activitatea executantului în cadrul producţiei materiale sau în îndeplinirea unei funcţii în sfera neproductivă. În cadrul fiecărui proces de producţie întâlnim o serie de operaţii (tehnologice, de control şi de transport) Operaţia de muncă este acea parte a procesului de muncă de a cărei efectuare răspunde un executant, pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu anumite utilaje şi unelte de muncă, acţionând asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii în cadrul aceleiaşi tehnologii. Operaţiile formează de obicei obiectul determinării duratei de muncă. Astfel că în vederea determinării duratei de muncă a unui proces de muncă, este necesar să se măsoare durata fiecărei operaţii iar, uneori, chiar durata elementelor sale componente: faze, treceri, mânuiri şi mişcări. Faza este acea parte a operaţiei de muncă care se caracterizează prin utilizarea aceleiaşi unelte de muncă şi aplicarea aceluiaşi regim tehnologic, obiectul muncii suferind o singură transformare tehnologică. Mânuirea este partea procesului de muncă reprezentând un anumit grup de mişcări ale unui executant determinate de un scop bine definit. Mişcarea este cel mai simplu element al activităţii executantului, care constă dintr-o deplasare, luare de contact sau desprindere a acestuia de utilaj sau de organele sale de comandă, de unealta de lucru sau de obiectul muncii asupra căruia acţionează. Complexul de mişcări constă în gruparea de mişcări succesive, făcută în scopul sistematizării şi raţionalizării activităţii executantului în cadrul procesului de muncă. Studierea timpului de muncă în procesul de producţie necesită cercetarea concomitentă a situaţiei în timp: a executantului, mijlocului de muncă şi a obiectului muncii.