1. Particularităţile specifice dobânzii bancare 2. Metode şi modele de calcul a dobânzii bancare 3. Determinarea costului creditului bancar 1. Particularităţile specifice dobânzii bancare Dobânda poate fi privită ca „preţ” al capitalului împrumutat şi poate fi analizată atât ca mărime absolută cât şi în mărime relativă (sub formă de rată procentuală). Asupra dobânzii şi rolului acesteia s-au formulat, în teoria economică, mai multe accepţiunii: - economiştii clasici (David Ricardo, Alfred Marshall) abordează dobânda ca fiind reglementată de rata profitului ce se poate obţine prin folosirea capitalului sau ca preţ care trebuie plătit pentru folosirea capitalului, preţ stabilit ca echilibru între cererea globală de capital şi stocul de capital oferit pe piaţă. - economiştii neoclasici (Irving Fischer) - definesc dobânda ca reprezentând preţul banilor în momentul actual exprimat în banii de mâine. - J.M. Keynes defineşte dobânda ca o recompensă pentru renunţarea la lichidităţi pe o anumită perioadă de timp. Potrivit lui Keynes, rata dobânzii poate fi un instrument de influenţare a volumului de investiţii şi de combatere a recesiunii şi şomajului. - prof. Kiritescu consideră că dobânda reprezintă partea din plusvaloarae încasata de creditor de la debitor, ca plată pentru capitalul de imprumut cedat1. - economistul american Paul Heyne afirmă că dobânda este preţul pe care oamenii îl plătesc pentru a obţine resursele acum în loc să aştepte pînă vor cîştiga banii cu care să cumpere resursele; - o primă plătită pentru a intra în stăpînirea curentă a resurselor2. În sens restrâns, dobânda este suma care revine creditorului la rambursarea sumei împrumutate sau preţul folosirii capitalului şi totodată remunerarea riscului pe care îl implică creditul respectiv.
Comentariul tau va fi primul
Curs: Tema 4 Creditare bancara Profesor: Belobrov Angela