Principii de impunere - Bazele Fiscalitatii

Extras din document

Principii clasice ale impunerii Impozitul considerat un mod normal de finanţare a cheltuielilor publice trebuie să concilieze patru preocupări enunţate de Adam Smith: 1. Justeţea: egalitatea în faţa impozitului, adică fiecare trebuie să contribuie la formarea veniturilor bugetului de stat cu o parte din veniturile sau averea sa. 2. Certitudinea: realizarea unei asiete fiscale obiective care să elimine arbitrajul în stabilirea impozitului şi care să fie viabilă. Impozitul trebuie să fie stabilit în termen concret, cuantumul şi modul de percepere a impozitului trebuie să fie cunoscut de către contribuabil. 3. Comoditatea: stabilirea unor reguli simple din punct de vedere al înţelegerii pentru contribuabil, deci de a favoriza acceptabilitatea socială a sistemului fiscal. 4. Eficacitatea: finanţarea cheltuielilor publice cu cel mai mic cost, adică cheltuielile de întreţinere a aparatului fiscal trebuie să fie cu mult mai mici decât încasările din impozite. Principii moderne de impunere 1. Principiul impunerii echitabile presupune egalitate în materie fiscală. Se cunoaşte egalitate în faţa impozitelor şi egalitate prin impozit. • Egalitatea în faţa impozitelor presupune că impunerea să se facă în acelaşi mod pentru toate persoanele fizice sau juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au sediul, deci să ne existe deosebiri de tratament fiscal de la o zona la alta a republicii. Totodată impunerea să se facă în acelaşi mod pentru toate activităţile economice, indiferent de forma de proprietate sau forma juridică în care sunt organizate şi funcţionează. In ultima instanţă, egalitatea în faţa impozitului presupune neutralitatea lui. Se foloseşte la impozitarea veniturilor persoanelor juridice, TVA, taxe vamale, accize, ş.a.