Presiunea fiscala - Bazele Fiscalitatii

Extras din document

Tema 8: Presiunea fiscală 1. Presiunea fiscală: noţiuni generale 2. Măsurarea presiunii fiscale 3. Efectele şi rolul presiunii fiscale 4. Căi de reducere a presiunii fiscale 1. Presiunea fiscală: noţiuni generale Satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăţi impune realizarea unor venituri publice. Pentru a-şi îndeplini rolul şi funcţiile sale, statul trebuie să mobilizeze resurse şi să facă anumite cheltuieli, procedând la repartiţia sarcinilor publice între membrii societăţii - persoanele fizice şi cele juridice. Instrumentul financiar şi juridic prin care se înfăptuieşte această repartiţie îl constituie obligaţia fiscală sub forma impozitelor, taxelor şi a altor sarcini fiscale specifice fiecărei ţări şi fiecărei etape istorice în parte. În cazurile când impozitele depăşesc anumite limite suportabile, când se inhibă iniţiativa şi când se ajunge la revolte fiscale sau la alte acţiuni de acest gen, înseamnă că ne aflăm în situaţia în care contribuabilii resimt din plin presiunea fiscală, care conduce la împiedicarea unui comportament normal în cadrul economiei şi societate Presiunea fiscală exprimă intensitatea cu care sunt prelevate veniturile de la persoanele fizice sau juridice, sau la nivelul întregii societăţi, prin intermediul impozitelor, având o mare relevanţă economică, deoarece indică măsura în care veniturile nominale ale populaţiei sunt ajustate prin intermediul impozitării, şi în acelaşi timp arată măsura în care bugetul îşi alocă veniturile pe seama colectării impozitelor. Mărimea presiunii fiscale este importantă atât din punct de vedere al contribuabililor, cât şi din cel al statului, ca administrator general al resurselor acumulate. Din perspectiva plătitorului de impozite, presiunea fiscală reprezintă gradul de supunere a acestuia la suportarea sarcinii fiscale. Astfel, mărimea presiunii fiscale indică ce parte din venit, ca materie impozabilă, va fi sustrasă individului în scopul satisfacerii nevoilor generale a societăţii. Creşterea ratei presiunii fiscale indică o creştere a prelevării relative la bugetul statului, adică, o reducere relativă a venitului rămas în posesia contribuabilului. Nivelul presiunii fiscale poate fi apreciat ca acceptabil în măsura în care, veniturile rămase fac posibilă acoperirea tuturor necesităţilor, permiţând, în acelaşi timp, şi acumularea unei părţi din venit. Nesatisfacerea acestor necesităţi califică presiunea fiscală ca împovărătoare. Din perspectiva statului încasator de impozite. Mărimea presiunii fiscale indică ce parte din venitul naţional creat de către agenţii economici urmează să se constituie ca venituri bugetare pe calea impozitării. Pentru stat, creşterea presiunii fiscale indică o relaxare a mecanismului de finanţare a cheltuielilor bugetare (a deficitului bugetar), în timp ce o scădere a lui atenţionează asupra tensionării acoperirii