Tema 6. Redactarea lucrării ştiinţifice 6.1. Particularitățile structurale ale lucrării ştiinţifice. Conceptul de aspectare Principalele elemente structurale, utilizate la scrierea oricări lucrări ştiinţifice, este aspectarea, compoziţia şi secționarea (rubricarea) textului . Pentru lucrările pe tematică economucă aceasta are o importanță deosebită. Un rol important le aparține, de asemenea, unor elemente aparent minore la prima vedere, cum ar fi introducerea şi concluziile. Să examinăm în detaliu aceste elemente. Aspectarea reprezintă punctul de vedere al autorului raportate la problemele, faptele sau fenomenele examinate. Aspectarea documentului șttiințific redă logica cercetării ştiinţifice. Chiar şi filozofii antici visau să creeze un sistem logic, care îi va învăţa pe oameni sa faca descoperiri știintifice. Astfel a apărut problema de logică a cercetării ştiinţifice. Cu toate acestea, mai târziu a devenit clar, că este imposibil să se creeze o astfel de logică. Însușirea legităților și regululor ei nu garanta descoperiri în domeniul ştiinţei. Nu există nici o logică a descoperirilor, cum nu există nici o descoperire fără logică. În prezent nu există suficiente motive pentru a considera că logica cercetării ştiinţifice a devenit o ştiinţă independentă, dar este de netăgăduit că ea există în practică [3, p. 22]. Dacă privim conţinutul lucrărilor ştiinţifice ca o soluţionare a problemelor ştiinţifice, tehnice sau artistice, întregul proces de cercetare ştiinţifică poate fi reprezentat printr-o anumită schemă logică, pe care am examinat-o anterior (vezi tema1, subcapitolul 3). Aspectarea documentului ştiinţific, care oferă o soluţionare teoretică a problemei , ar putea fi următoarea:
Comentariul tau va fi primul
Curs: Tema nr.6 Metodologia cercetărilor economice Profesor: Balinschi Andrei