1. Problema existenţei. 2. Problema substanţei. 3. Noţiunea de materie în istoria filosofiei. 4. Mişcarea ca mod de existenţă a materiei şi formele ei. Corelaţia biologicului şi socialului. 5. Timpul şi spaţiul ca moduri de existenţă a materiei. Timpul şi spaţiul biologic, psihologic şi social. 1. Existenţa – categorie filosofică care desemnează lumea obiectivă, materia, natura ce există independent de conştiinţă, de asemenea procesul vieţii materiale a oamenilor. Existenţa este noţiunea cea mai generală care cuprinde tot ce fiinţează independent de voinţa omului, tot ce există: realitatea material-obiectivă, valorile spirituale şi existenţa omului. Această noţiune des se confundă cu aşa expresii ca lumea, realitatea, universul. Existenţa este o caracteristică integrală a lumii, reflectă totalitatea lumii prin fiinţarea, existenţa ei. În sensul larg al cuvîntului a exista înseamnă a fiinţa. A exista este echivalent cu a fi. Existenţa este unitatea realităţii obiective şi subiective. Prima concepţie filosofică despre existenţă au formulat-o reprezentanţii şcolii de la Milet, pentru care existenţa coincidea cu cosmosul material. Parmenid înţelege existenţa ca ceva ideal, unic, neschimbător şi veşnic. Heraclit dimpotrivă considera existenţa ca o veşnică schimbare şi dezvoltare. Filozofia medievală contrapunea existenţa divină (adevărată) cu existenţa creată (neadevărată). În filozofia epocii moderne se formulează înţelegerea naturalistă a existenţei ca realitate fizică ce exclude din ea conştiinţa. Însă deacum R.Descartes şi Leibniz definesc existenţa ca ceea ce include şi conştiinşa.Filosofia clasică germană evidenţiază aşa nivel ca existenţa ideal-obiectivă. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Concepţia filosofică despre lume: existenţa şi materia. Universitate: ATIC