Tema 1 Conceptul de asigurare: aspecte si abordări - Asigurari si Reasigurari

Extras din document

Tema 1 Conceptul de asigurare: aspecte si abordări Din analiza istoriei asigurărilor putem desprinde o serie de condiţii prealabile, de ordin subiectiv sau obiectiv, care au contribuit la dezvoltarea activităţii de asigurarea. De-a lungul timpului, omenirea a fost precăutată de depistarea celor mai reuşite forme de protecţie împotriva fenomenilor sau evenimentelor ce le ameninţa proprietatea, viaţa şi securitatea. Aceste eforturi erau legate de nevoia de protecţie a societăţii împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii. În ultimele decenii au apărut şi alte categorii de riscuri extrem de variate, datorită perfecţionării continue a progresului tehnico-ştiinţific, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace de transport etc. Situaţiile care generează pagube în activitatea de zi cu zi pot fi multe, iar consecinţele pot avea drept efect diverse pagube sau pierderi financiare semnificative. Cu toate acestea, oamenii doresc să se bucure de proprietatea lor, să conducă maşini, să zboare cu avionul, să navigheze, să-şi exercite meseria, să-şi desfăşoare activitatea sa zilnică fără a se teme la orice pas de careva riscuri ce i-ar putea afecta securitatea. Amploarea riscurilor, de toate categoriile, care afecteză un număr din ce în ce mai mare de persoane fizice şi juridice, a impus necesutatea crearea unor sisteme de cedare a riscurilor la nivel naţional şi internaţional. Cele mai utilizate forme de cedare a riscului sunt: a) Autoasigurarea; b) Asigurarea; c) Co-asigurarea; d) Reasigurarea; e) Retrocesiunea (retrocedarea). Autoasigurarea, denumită asigurarea individuală, reprezintă o formă de constituire descentralizată a fondurilor de rezervă de către unii dintre agenţii economici, potrivit căreia, asiguratul şi asigurătorul sunt una şi aceieaşi persoană. Această modalitate de cedare a riscului se foloseşte de către unităţile agricole pentru constituirea unor fonduri de rezervă, de seminţe, de furaje, alimente, materii prime. Ca exemplu, autoasigurarea se practică în Marea Britanie de către Căile Ferate Naţionale.