Drept Parlamentar - Arsenie C.

Extras din document

1.1. Definirea Dreptului parlamentar Originea Dreptului parlamentar se considerã cã este .Manualul. lui T.Jeferson, elaborat de acesta ca preºedinte al Senatului SUA, în care a reunit practicile consacrate în activitatea adunãrii. Dupã unii autori (prof.I.Deleanu), originile Dreptului parlamentar se regãsesc în regulile ce configurau activitatea diferitelor adunãri reprezentative, începând cu Senatul roman, continuând cu Parlamentul englez medieval, cu Dieta polonezã, cu Parlamentul francez înainte de Revoluþia francezã etc. În realitate, Dreptul parlamentar este consecinþa formãrii Parlamentelor în sensul modern al termenului, adicã atunci când acestea: - au cãpãtat un rol prioritar în cadrul regimului politic, în dauna monarhiei (ce s-a transformat în monarhie constituþionalã) sau în cadrul regimului republican, devenind sediul suveranitãþii (aºa numita suveranitate parlamentarã, dominantã în secolul XIX în numeroase þãri); - Guvernul (cabinetul) a apãrut ca o nouã autoritate în cadrul puterii executive, separatã de ºeful statului, iar rãspunderea sa politicã faþã de Parlament, indiferent de faptul cã este numit exclusiv de Parlament sau doar de ºeful statului, pe baza unei prezumþii de încredere, a fost decisivã pentru formarea ºi caracterizarea regimului parlamentar; - s-a constituit sistemul reprezentativ ºi, în cadrul acestuia, pluralismul politic, Parlamentul devenind locul de înfruntare ºi agregare a intereselor ºi reprezentãrilor ce îºi disputã întâietatea în societate, prin intermediul opiniei publice ºi a celor care o formeazã în cadrul mass-media. 8 Evoluþia parlamentarismului a fost de la suveranitatea parlamentarã la Parlamentul raþionalizat, îndeosebi dupã al doilea rãzboi mondial. Unul din aspectele definitorii în acest sens este evoluþia de la fetiºismul legii, când aceasta era incontrolabilã ºi incontestabilã, un ecran opac între Parlament ºi societate, la controlul constituþionalitãþii legii, când aceasta devine transparentã, controlabilã în ce priveºte legitimitatea sa constituþionalã ºi, deci, în mod legitim contestabilã.