Constituirea tribunalului arbitral - ARBITRAJ

Extras din document

Litigiul arbitral constituie un litigiu patrimonial cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot să tranzacţioneze. Încheierea convenţiei arbitrale reprezintă condiţia preliminară a organizării arbitrajului, a înnestirii valabile a tribunalului arbitral cu soluţionarea litigiului atribuit judecăţii. Ea reprezintă temeiul excluderii, cu privire la acest litigiu, a competenţei organelor judecatoreti şide drept comun.Acest act care configurează cadrul şi condiţiile judecaţii, determină regulile aplicabile şi care, dând expresie libertaţii de voinţă a părţilor, conferă instituţiei o puternică amprentă contractuală. Capitolul II al Cărţii a IV-a a Codului de procedură civilă este consacrat în totalitate convenţiei arbitrale. Prevederile lui vor constitui sediul materiei , aplicabil oricărei forme de arbitraj organizate şi pentru orice litigii, deopotrivă interne şi internaţionale. Legiuitorul nu defineşte convenţia arbitrală. Se limitează la a preciza formele în care aceasta se poate realiza, conţinutul şi efectele ei. Se consideră că este acordul de voinţă al părţilor unui raport juridic patrimonial (civil, comercial, de comerţ internaţional), prin care acestea hotărăsc să soluţioneze prin arbitraj litigiile prezente sau viitoare generate de raportul juridic respectiv. Art.343 din Codul de procedura civilă face distincţie între două forme în care poate fi încheiată convenţia arbitrală: clauza compromisorie şi compromis. Prima dintre ele reprezintă o stipulaţie înscrisă în contractul principal sau un act distinct, însă întotdeauna anterioare unui litigiu legat de contractul în care este inserată şi prin care se atribuie arbitrajului competenţa de soluţionare. Compromisul se referă la momentul diferit în care este convenit: acesta coincide în tip cu naşterea diferendului care nu mai este un fapt posibil, ci o certitudine. Ambele au ca efect înlăturarea competenţei organelor jurisdicţionale de drept comun asupra arbitrajului în cauză; ambele oferă arbitrilor puterea de a statua asupra litigiului, deci, sunt atributive de competenţă; validitatea lor este independentă de validitatea contractului care a generat litigiul; au o pronunţată autonomie faţă de