Introducere în dreptul locativ - APMAI

Extras din document

1. Noţiuni de drept locativ. Obiectul şi domeniul de studiu al dreptului locativ. 2. Principiile dreptului locativ. 3. Subiecţii raporturilor locative. Raporturile reglementate de legislaţia cu privire la locuinţe. 4. Caracteristica generală a legislaţiei cu privire la locuinţe. 5. Corelaţia dreptului locativ cu alte ramuri de drept. Dreptul locativ reprezintă o totalitate de norme de drept ce reglementează relaţiile sociale locative. În literatura juridică noţiunea de drept locativ este utilizată în 2 sensuri. În sens restrîns ea are înţelesul de drept subiectiv al unei persoane concrete asupra locuinţei. Iar în sens larg noţiunea are accepţia de instituţie al dreptului civil care incorporează în sine şi norme ale altor ramuri de drept, consacrate relaţiilor locative sau legate direct de locuinţă. Astfel, obiectul de reglementare juridica al dreptului locativ il constituie o anumita categorie de raporturi sociale, care în legislaţie şi în literatura juridică au căpătat denumirea de relaţii locative. Unii susţin că drept nucleu al relaţiilor locative trebuie considerate acelea care ţin nemijlocit de folosirea încăperilor de locuit şi traiul în locuinţe. Părtaşii acestei idei pornesc din considerentul că dreptul locativ este nu altceva decît un drept care reglementează utilizarea locuinţelor. Cât priveşte alte aspecte, cum ar fi evidenţa locuinţelor, administrarea şi exploatarea fondurilor de locuinţe, etc., sunt considerate ca norme de drept complementare, ce nu aparţin relaţiilor locative. Alţi autori tratează dreptul locativ dintr-o perspectivă mai largă şi îl apreciază ca un drept ce reglementează relaţiile sociale de satesfacere a necesităţii de locuinţă sau a relaţiilor care se constituie în procesul de satesfacere de către cetăţeni a necesităţilor de locuinţă. ...