Auditul capitalului propriu. Auditul împrumuturilor, creditelor bancare şi altor datorii. - AMTAP

Extras din document

1. Auditul capitalului propriu 2. Auditul creditelor şi împrumuturilor 3. Auditul decontărilor cu personalul 4. Auditul cheltuielilor În literatura străină, acest compartiment se numeşte „ciclul atragere-rambursare de capital”, şi include nu numai conturile capitalului propriu, dar şi alte surse principale de finanţare folosite de majoritatea întreprinderilor. Conform definiţiei, ciclul atragere-rambursare de capital – reprezintă ciclu de operaţiuni care implică achiziţionarea de resurse de capital sub forma datoriilor purtătoare de dobînzi şi a capitalurilor proprii, precum şi restituirea acestui capital retras. In procesul verificării capitalului propriu trebuie de concretizat elementele:  capitalul statutar;  capitalul suplimentar;  capitalul nevărsat;  capitalul retras;  rezervele;  profitul sau pierderile. De menţionat că la societăţile pe acţiuni auditorul verifică respectarea prevederilor Legii cu privire la acţiuni nu numai după aspectele contabile, dar şi aspectele de organizare a conducerii SA, a ordinii de petrecere a adunărilor generale, de dezvăluire a informaţiei etc. În auditul capitalului social subscris şi al capitalului statutar vărsat peste valoarea nominală a acţiunilor există 4 preocupări principale: 1. operaţiunile de capital social existente sunt înregistrate – plenitudine; 2. operaţiunile de capital social înregistrate există şi sunt corecte – existenţa şi exactitatea; 3. capitalul social este corect înregistrat – exactitatea; 4. capitalul social este adecvat prezentat şi dezvăluit – prezentarea şi dezvăluirea. Indiferent de mecanismele de control puse în aplicare, o practică de audit normală constă în a verifica toate operaţiunile de capital din cauza semnificaţiei sumelor implicate. La controlul capitalului statutar sunt supuse verificării documentele de constituire ale agentului economic. In aceasta situaţie se verifica suma indicata în Bilanţul contabil la contul 311, cu suma indicata in documentele de constituire (contract de constituire, procesul verbal de fondare a întreprinderii, statutul întreprinderii). { Capital statutar pentru diferite tipuri de entităţi economice: SATD – 20 000; SATI – 10 000; SRL – 5 400} La fel se verifica daca fondatorii au depus totalmente cota lor de participare in capitalul statutar. Termenul maxim de introducere a aporturilor in capitalul statutar este de 1 an de la data creării întreprinderii. Se analizează cotele părţi ale fondatorilor determinându-se valoarea lor reala de participaţie (mijloace băneşti, active materiale si nemateriale). Pentru activele depuse ca aport in capitalul statutar este obligatorie o evaluare efectuata de o organizaţie specializata. Auditorul este dator sa verifice daca aporturile nebăneşti in capitalul statutar sunt înregistrate in contabilitate si daca ele exista real (se verifica documentele de intrare a activelor, de dare in exploatare, de casare a lor sau daca e posibil existenta lor fizica). ...