Auditul activelor pe termen lung - AMTAP

Extras din document

1. Auditul activelor materiale pe termen lung 2. Auditul activelor nemateriale 3. Auditul investiţiilor financiare In componenta activelor pe termen lung intra:  Activele nemateriale  Activele materiale pe termen lung  Activele financiare Documentele normative aferente auditului activelor pe termen lung sunt: 1. Standardele Naţionale de Audit; 2. Standardele Naţionale de Contabilitate, în special:  S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”,  S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”,  S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei”,  S..N.C. 23 „Cheltuielile privind împrumuturile”;  S.N.C. 25 „Contabilitatea investiţiilor”;  S.N.C. 28 „Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”;  S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii”. 3. "Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare"; 4. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor; 5. Legislaţia fiscală în domeniul contabilităţii activelor pe termen lung:  Codul Fiscal;  Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale;  Regulamentul cu privire la modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul impozitării  Alte regulamente, instrucţiuni, scrisori etc. Scopul auditului mijloacelor fixe se determină pe fiecare component separat şi reieşind din aspectele calitative ale rapoartelor financiare:  Existenţa – presupune acumularea dovezilor pentru confirmarea precum că mijloacele fixe procurate de întreprindere se află pe teritoriul întreprinderii şi sunt utilizate în scopurile pentru care au fost procurate;  Drepturi – întreprinderea dispune de documentele necesare ce confirmă dreptul la proprietate asupra mijloacelor fixe reflectate în rapoartele financiare;  Plenitudine – toate tranzacţiile şi faptele economice legate de mijloacele fixe au fost reflectate în evidenţa contabilă, precum şi sancţionarea acestora în modul corespunzător;  Evaluarea – mijloacele fixe sunt evaluate şi reflectate în contabilitatea întreprinderii în corespundere cu cerinţelor S.N.C. sau S.I.C., S.I.R.F.;  Prezentarea şi dezvăluirea – presupune că întreprinderea a clasificat corect mijloacele fixe în Bilanţul contabil şi în anexele la acesta. Raportul financiar trebuie să conţină informaţie aferentă clasificării mijloacelor fixe pe anumite grupe (categorii) de obiecte, despre suma uzurii acumulate, metodele de calculare a uzurii şi mărimea uzurii calculate în perioada de raportare, date despre capitalizările de dobândă, arenda finanţată, activele necesare casării etc. ...