Notiunea de control de gestiune - Aga Anton

Extras din document

Noțiunea de control este utilizată în științele organizațiilor încă de la începutul sec.XX cînd Taylor (1911) și Faylor (1918) au atribuit conducerii întreprinderii și funcția de control. La început prin controlul unei organizații s-au înțeles un control-sancțiune, adică o formă de control care are scopul de a verifica adecvarea unei norme prestabilite la rezultatul unei acțiuni. Mai tîrziu, o data cu extinderea standartizării, producției și muncii, controlul a evoluat în sensul unui control bugetar. Trecînd de la rolul de a supraveghea producția la cel de instrument al politicii. Mutațiile din mediul de afaceri contemporan, complexitatea sporită, a organizațiilor, apariția noilor forme de concurență, globalizarea, schimbarea rapidă a tehnologiilor, etc, au dus la redefinirea noțiunii de control de gestiune. Orice organizație (întreprindere producătoare de bunuri, bancă, un spital public, o asociație non-profit etc) dispune de un ansamblu de dispozitive care au rolul de a oferi o asigurare a calității decizionale și a acțiunilor, denumit control organizațional (pentru întreprinderi se vorbește de controlul întreprinderii). Controlul este universal la nivelul unei firme, deoarece se aplică la toate deciziile și la toate acțiunile care se derulează, de unde rezultă necesitatea unei stucturi a controlului organizational, astfel după cîmpul de acțiune a controlului, adică în funcție de nivelurile de decizie și de acțiune care intervin într-o întreprindere. Distingem:  control strategic;  control de gestiune;  control operațional. 1. Controlul strategic –se ocupă de procesele și mijloacelor ce permite managerilor sa-și fixeze și să ajusteze opțiunile strategice. Controlul strategic vizează deciziile și acțiuniile strategice ale managerilor, cum ar fi: achiziția unui concurent, obținerea unui nou segment pe piață, etc.) cu efecte pe TL între momentul deciziei și apariția consecințelor ei, existînd un decalaj de pînă la 4-5 ani, fiind un control orientat către mediul extern al întreprinderi. 2. Controlul de gestiune –care permite directorului întreprinderii să se asigure că deciziile de pilotaj luate în diferite entități ale firmei, sînt coerente între ele și că, pe termen scurt, acestea concurează la îndeplinirea obiectivelor strategice. Pentru