Dreptul afacerilor (Curs) - Academia de Studii Economice din Moldova

Extras din document

. NOŢIUNEA DREPTULUI AFACERILOR. OBIECTUL ŞI METODA DREPTULUI AFACERILOR. Prin afacere poate fi înţeleasă activitatea social - utilă a cetăţenilor şi a asociaţiilor acestora, adică a întreprinderilor, în domeniul comerţului, fabricării de producţie, prestării de servicii, executării de lucrări îndreptată spre obţinerea venitului. Alături de denumirea dreptul afacerilor se mai poate întâlni denumirea de drept comercial. Denumirea de dreptul afacerilor însă este mai relevantă deoarece este mai largă, cuprinzând pe lângă reglementarea raporturilor de comerţ şi a celor de fabricare a producţiei, prestării de servicii, executării de lucrări. Pe lângă această denumire de drept comercial mai poate fi întâlnită denumire de drept economic, drept corporativ ş.a. Dreptul afacerilor reprezintă o totalitate de norme juridice ce reglementează raporturile patrimoniale şi personal nepatrimoniale ce apar între persoanele fizice şi juridice în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător, precum şi raporturile ce apar între aceste persoane şi organele statului ca rezultat al reglementării de către stat a acestor relaţii. OBIECTUL DREPTULUI AFACERILOR reglementează relaţiile ce ţin de obţinerea calităţii de întreprinzător, adică înregistrarea în calitate de subiect al dreptului afacerilor, raporturile legate de desfăşurarea activităţii de întreprinzător, suspendarea sau lichidarea subiectului de drept, raporturile între agenţii economici în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător, raporturile între agenţii economici şi organele abilitate ale statului în legătură cu relaţiile numite mai sus. Precum reiese din definiţia numită mai sus a dreptului afacerilor, acesta reglementează trei mari categorii de raporturi, care de fapt formează obiectul de studiu al disciplinei în cauză, şi care pot fi clasificate convenţional în: A) raporturi patrimoniale, adică acele raporturi care urmăresc nemijlocit obţinerea venitului (executarea contractelor comerciale); B) raporturi nepatrimoniale, adică acele raporturi care nu urmăresc nemijlocit obţinerea venitului, dar care sunt necesare având în vedere că aceste raporturi urmăresc eficientizarea acestei activităţi (convocarea şi petrecerea adunărilor generale, înregistrarea obiectelor proprietăţii intelectuale a întreprinderii etc.); C) raporturile întreprinzătorilor persoane fizice şi juridice cu organelor abilitate ale statului în cadrul procesului desfăşurării activităţii de întreprinzător (înregistrarea subiectelor dreptului afacerilor, obţinerea licenţelor şi autorizaţiilor, lichidarea subiectelor dreptului afacerilor şi derularea procesului de insolvabilitate). METODA DREPTULUI AFACERILOR. Prin metoda ramurii de drept înţelegem caracterul normelor cu ajutorul cărora se reglementează raporturile sociale ce constituie obiectul de studiu al dreptului afacerilor. Pentru unele ramuri de drept este caracteristică metoda dispozitivă – de ex: dr. civil,